Lumea porcilor, adica lumea noastra

Lumea noastra este cocina porcilor Partesti.
Acolo in noroiul amestecat cu urina si fecale este raiul nostru, raiul porcilor Partesti.
Prin panza de mizerie care ne inconjoara privim si judecam lumea si o intelegem doar in masura in care ne seamana noua, porcilor Partesti. Cum spunea Mariana odata, cand ma tragea cu sarg de urechi, porcul de mine, fiul ei, aka Dobermannul nu poate admite ca pe lume exista si flori si fluturi si pasari ...
In lumea mea nevasta se inlocuieste cu futacul iar noi suntem scroafe sau vieri, pasivi sau activi, cu gandul doar la inelul maro, naclait de alifie cat mai des. Urletele de satisfactie ale scroafei masculine, adica eu, reprezinta cel mai mare compliment pentru amicul meu de hatza-htza la namoloasa. Acum n-aree cine sa ma faca sa urlu.
Asta este singurul lucru important in viata de scroafa masculina cat de uns este curul.
Asta este tot ce am inteles eu, Dobermannul, din viata. Daca am zoie pe care sa le mananc, e specializda mami meu!, posirca cu care sa-i ameteasc creierul vierului futac si pot sa stau ca scrofa la monta, atunci sunt realizat. Acum n-am la cine sa stau...
Nu trebuie sa va suparati pe mine, Dobermanul, fiul Marianei, pentru ca nu sunt altceva decat o scroafa in cocina, cei drept, a lui mami meu, inconjurat de alti grohaitori. Asta vreau, asta imi place si sa ma lasai in "mediul" meu maro-noroios.
Eu nu gasesc aici nicio problema. Lumea a fost alcatuita din oameni si porci de mii de ani. In fond cine este porc va sari imediat in mocirla alatarandu-se mie si ascultandu-mi cu nesat grohaelile puturoase si luandu-mi apararea, cine este om ma va evita si va prefera sa ocoleasca putoarea emanata de mine.
Selectia se face dupa preferinte: porcii cu porcii si oamenii cu oamenii si chiar crede cineva ca porcilor le pasa ce cred oamenii despre ei?
Neamul Partestilor Rulz!