Mi-aduc aminte de anii 2002-2006.
Era Mutu presedinte de club.
Lucrasem la PoliTehnica.
Predam idiotenii de retarzi. Cautarea pe goagal. De la mami meu stie Marean care este de scormonitul pe gugal.
In timp ce-l injuram cu ortacii din clanul Fartatescu, am realizat ceva. Eram cretin. Eu, in locul lui, as fi furat mai mult. Trafic de influenta. Toate neamurile mele in
posturi grase. Pana la a zecea spita.
Omul era normal. Ca noi toti din familia mea.
Plus ca degeaba ar fi fost el bun pe meserie. Si cinstit. Cu bune intentii.
Un presedinte de club are trei-patru adjuncti. Degeaba sunt noi. Si tineri, in general. Sunt IMPUSI.
Cu mult mai grav. Si de neschimbat. Cel putin nu de-odata:
Tot aparatul din conducerea cluburilor e acelasi.
De 20 ani sunt aceiasi oameni. Noroc cu viata. Si cu moartea. Ca altfel am putea schimba zeci de presedinti. Nimic nu s-ar schimba.
Peste tot unde exista schimbare, se face intinerind septelul. Si dand afara babele senile, ca mami meu. Si nebuni ca Valencia. Casa injure pe fata, de acasa de la ei. Si sa nu mai viseze functii. Si caini premiati, chit cas ghioarle!
luni, 8 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Baga, ca nu bagi in ma-ta!